Nouă ani am împlinit
De când la cer m-am suit.
Mâine-n zori e ziua mea,
Ziua Crucii, Ziua mea!
Amintirile mi-s vii
Ca și cum azi ieri ar fi.
M-am trezit brusc fără tine
Cu-o durere peste fire,
Lângă frățiorii mei,
Îngropați de vii și ei...
Și atunci am înțeles
Că am drumuri lungi de mers!...
Am trecut prin mare fum,
Însă am ieșit la drum,
Licărea o luminiță
Și din ceață o portiță.
Încet, încet am pășit,
Lângă uluci m-am oprit.
M-așteptam ca tu să ieși
Și în brațe să mă-nfeși.
Amândoi am fost făcuți
Să te-ascult și să m-asculți,
Să mă strângi la pieptul tău
Și puteri să-mi dai la greu.
Dar în locul tău era
Cu totul altcineva.
Poate-o zână, ori un duh
Plutind moale-n văzduh.
M-a privit, mult m-a privit
Și ochii i-au strălucit!
Și mi-a zis că-s fericit,
Fiindcă-n viață-am fost iubit.
Că am amintiri frumoase,
Că din vise se fac case,
Se fac case și castele,
Dacă visele nu-s rele...
Se fac flori pe potecuțe
Și covoare sub tălpuțe,
Și vițe cu strugurei
Și grădini cu porumbei...
Toate cresc, fiindcă-s udate
De lacrimi adevărate,
Lacrimi care izvorăsc
Din ochii ce mă iubesc!
Cât ai plâns, măicuța mea,
Rănită-mi fu inima,
Dar din lacrimile tale
Răsărit-au flori în cale.
În grădina Raiului
Șade Floarea Darului,
Darul este-al Dorului
Din inima omului.
Floare ’naltă și pestriță,
Rourată în guriță,
Ca o cupă strânge-n ea
Toată amintirea ta.
Ea se varsă peste mine
Precum mirul din vechime,
Îmi dă binecuvântare
Pe a mântuirii cale.
Sunt copii ce nu au mamă,
Unii, ce trăiesc o seară,
Și-apoi mor nebotezați
Ca gunoaiele-aruncați.
Se zbat alții în coșmare,
Fără cap, fără picioare,
Dar cu aripile-ntinse
Căutând scăpare-n vise.
Nici în vise n-au scăpare,
Fiindcă locul e strâmt tare,
N-au pe urma lor o mamă
Să îi caute de rană.
Nimeni, nimeni nu îi plânge,
Apa-n calea lor nu curge,
Locul e bătut, uscat,
Și aerul înghețat.
Dar în cer a apărut
Un izvor micuț și sfânt,
E izvorul miluirii
Revărsat asupra firii.
Din el apă iau în cioc
Și-o presar din loc în loc,
Fiecare picătură
Se prelinge într-o gură,
Ca o sfântă-mpărtășire
Împarte tămăduire.
Mila e putere mare,
Scoală morții în picioare!...
Toți ologii și toți șchiopii,
Toți răniții și toți orbii
Început-au să clipească
Și lumina s-o zărească.
*
Vrăbiuța Iacint
Către Viață s-a pornit,
Să plece cu Andișor
Spre tărâmul viilor.
A plecat cu el odată,
De-o putere aruncată
Pe treptele casei lui,
Casa Împăratului.
Și în noaptea cea mai tristă,
Cum la piept stă o batistă,
Ea la pieptul lui a stat
Și dulceață a gustat.
Scumpul nostru Andișor
A plecat cu-un puișor,
A plecat ca o măicuță
Cu copilul mic la țâță...
Împreună puși în ramă
Ei vor sta, ca-ntr-o Icoană:
Iacint și Andișor,
O măicuță, un odor.
Andișor cu-un pui la piept
Este chipul celui drept:
Chipul veșnic de măicuță
Care de păcat ne cruță.
Maica Domnului i-a dat
Ochi de untdelemn curat,
Pus la candelă să ardă
Cu flacără minunată.
Și acum îl vezi în cer
Tot cu pruncul după el,
Copilaș cu pruncu-n brațe,
Și ce mititele brațe!...
Dumnezeu îi dă putere
Și îi varsă-n suflet miere,
La El Domnul blând îi cheamă
Pe copii, cei fără teamă.
Doar ei îndrăznesc a cere
De la Tatăl mângâiere,
Ei au milă de păpuși,
De figurile de pluș,
Pentru care Învierea,
Viața vie, vor a cere,
Ca și viață pentru pietre,
Pentru cârpe și obiecte.
Sub privirea lor învie
Preaumila jucărie,
Cârpetul lui Andișor
E acum un mare domn...
Se plimbă pe un peron
Cu tichie și baston,
A făcut din cârpa lui
Buricul pământului!...
Asta face Andișor:
Din trei bețe, scoate om!
Cum se-ntoarce și privește
Vede mistic și cerește.
Ochi de aur ca ai lui
Nu sunt ai pământului,
Nestematele cerești
Au sclipiri nepământești.
Dar lumina lor din cer
Vă scoboară untdelemn,
Untdelemn de bucurie
Peste oameni, peste fire.
Când Domnul fu răstignit,
Sânge-n suliță-a țâșnit,
Sânge-amestecat cu apă,
Jertfă ce pământu-adapă.
Mamă, și la moartea mea,
Din mine țâșni ceva,
De la mine către tine
Am trimis o miluire.
Bucurie întreită,
Treime neprihănită:
Gabi, Andi și Gaga,
Darul meu, la mila ta.
Crucea, iată, a vărsat
Flori dalbe și mir curat.
Lemnul sterp a înflorit,
Pom de Rai a răsărit!
Cruce sfântă, te-am iubit!...
(De la Dani,
care a fost ucis în perioada gripei aviare, deși nu a fost contaminat de
aceasta!)
Carmen Caragiu (1965-2015)
