Jucăria

(duo, Andi și Gabi) 

Hai să inventăm ceva,

Să zvâcnească inima,

Cum ar fi o jucărie,

Care să arate vie.

Cum o cheamă, scrie-aici

Cu litere de furnici.

Uită-te pe talpa ei

Și citește-i numele.

Unde scrie, că nu văd!?...

E aici un fel de nod,

Ia uite, dacă sucesc,

Multe lucruri se ivesc.

Piciorul deșurubat

Pare-un flaut fermecat,

Sau un corn de inorog

Cu un sunet ca de gong.

Înăuntru când mă uit

Văd un drum, la început,

Care-alene se mărește

Ca o cale de poveste.

Face loc la întâmplări

Ca de peste mări și țări,

Iar noi suntem chiar pe drum

Și putem privi în jur.

Ce-i o jucărie bună?

E un lucru pentru mână,

Să o poți suci oricum

Și prin ea să-ți tai un drum.

Să fie ca un ochean

Către Țara de Mărgean

Și în timp ce-l învârtești

Înăuntru să pășești.

Jucăriile îmi plac

Doar când pot să le desfac.

Stă-năuntru încuiată

Jucăria-adevărată.

Ca o lume dintr-o carte

Cu basme reliefate,

Este plin de chipuri dragi

Orice colț de care tragi.

Jucăria de-o arunci

Sare brusc un arc, și-atunci

În loc ca să se sfărâme

Din bucăți se-nalță-o lume.

Și atunci, putem dansa

Când la stânga, când la dreapta,

Cu capul pe jucărie

Să dormim o veșnicie...

Căci e plină cu minuni

Trăistuța cu gărgăuni.

Din punguța cu doi bani

Ies cirezile de cai...

Carmen Caragiu (1965-2015), 13 Ianuarie 2010