Bunică-mare

Azi m-am pus pe tors și torc

Ca o babă cu hondroc,

Arde-n sobă micul foc

Și fusul se-ntoarce-n loc.

Pas cu pas, o să-mpletesc

Broboada ce mi-o doresc.

E în șapte-mpăturită

Ca foile de plăcintă.

Da, fetițelor, mamaie,

Nu mai e ca fata mare,

Să zburde cu capul gol

Și desculță, pe ogor.

Acum sunt și eu mamaie...

Babă sunt, dar babă mare

Răsădită lângă foc,

Încai, nu mă dau din loc!

Ui, scap ochiul, ia, mai stați,

Firelor, nu vă-ncurcați!

Îmi trebuie ochelari

Unii mari, ca pentru cai!

Mai fugi ochiule, mai fugi,

Că te-am prins între uluci.

Are mama ochelari,

N-o să-mi scape nici un pai!

Hi, broboadă, mi te-am pus

După ce nițel m-am tuns.

Mă tund singură, ce mai,

Tai o dată, și iar tai.

Tai în sus și tai în jos,

Să scurtez așa, din gros,

Cu trei fire am rămas

Și-am tăiat și-un pic din nas.

Mă tund zilnic, asta e,

Doar de văd foarfecele,

Mai scurtez, apoi tapez,

Tot din ochi le potrivesc.

Și-apoi, ca să pun capac,

Trag broboada peste cap.

Ce o fi, e dedesubt,

Că doar nimeni n-a văzut!

Carmen Caragiu (1965-2015), 9 Ianuarie 2010