El
nu vrea să crească mare,
Să
se țină pe picioare,
Parcă
știe pruncul meu
Că-n
lume zace cel rău.
Cată
acoperământ
Sub
al maicii lui veșmânt,
Dar
veșmintele mi-s strimte
Și
nu îl mai pot cuprinde.
Se
înghesuie în mine
Ca-ntr-un
ou ce nu-l mai ține,
Atunci
când va face crac
Va
ieși din el un cap.
Va
ieși puiuțul meu
Pe-astă
lume, sub ăst cer.
Și-mi
va cere-nvățătură
Care
nu-i de dat pe gură,
Ci-i
de dat în urechiușă,
Care-i
tot un fel de gușă,
Însă
plină de cuvinte
Și
de povețele sfinte.
De
la cine va primi
Puiul
mamii, omilii?
De
la Sân’ Maria Mare
Care-i mamă la
oricare.
E
și mama ciorilor,
Cum
e și a florilor.
Ea
pe-Arhanghel îl trimite
Să
ne-nvețe lucruri sfinte.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu